Eliberatica 2009

Incep cu poza de final:

Pe 22-23 Mai 2009 s-a tinut conferinta eLiberatica. Conferinta a avut tenta enterprise/bussiness si s-au prezentat beneficiile programelor open-source in noul context economic. Eu am ajutat la organizare, prin Ceata, si mi-am petrecut majoritatea timpului in camera de Open Agile – in total erau 3 camere, din care una principala si una de metodologii software.

Din punctul meu de vedere, lucrurile au fost ok; am fost doar la cateva prezentari din camera de baza a conferintei. Au fost persoane tehnice care, pe buna dreptate, erau nemultumite de continutul prezentarilor si vroiau sa vada un cod/ceva tehnic. Sloganul conferintei a fost: “Open Source in an Economic Downturn.” si m-a dus cu gandul la promovare de produse, nu la productie. Cea mai tehnica prezentare non-Agile (din afara camerei de Agile) a fost tinuta de un reprezentant Sun, venit din Grecia. In urma prezentarii m-am ales cu un tricou ) – s-au pus intrebari de genul: Sun products are: best, good looking, low power consuption, all of above; dpdv tehnic s-a prezentat posibilitatea de cache-ing intre memorie si hdd prin adaugarea de flash-uri – ideea nu mi s-a parut tocmai geniala, avand in vedere ca bottleneck-ul dintre procesor si memorie s-a redus cu ajutorul cache-urilor L1, L2, L3. Din pacate, doar atat; ma asteptam la mai mult din partea Sun, dar n-a fost sa fie; se simte faptul ca au fost cumparati de Oracle. Aveau stand dedicat care a fost gol pe toata durata conferintei.

Mi-a placut foarte mult camera Open Agile. Pe scurt, s-au prezentat metodologii de dezvoltare software bazate pe Agile Development.

Totusi, au fost cateva mici scapari: s-a ridicat in slavi metodologia si nu s-a spus nimic de calitatea programatorului. Dupa parerea mea, degeaba ai management si metodologii super tari daca nu ai oameni tehnici foarte buni; evident, lucru e valabil si invers: un om tehnic foarte bun fara o infrastructura solida se va irosi. Ideile agile-ului. asa cum am inteles eu, sunt: iteratii scurte care au ca rezultat un produs functional, feedback rapid din parte clientilor/utilizatorilor din care deduci clar ce trebuie schimbat intr-un stagiu incipient.

Cel mai important castig din aceasta conferinta il reprezinta ideile pe care le-am vazut la Open Agile. Este metoda de dezvoltare care se mapeaza cel mai bine peste ce vreau sa fac in viitor: sa lucrez la proiecte noi si challenging; nu vreau sa fac mentenanta si bug fixing – lucruri specifice proiectelor foarte mari.

Eu nu stiam o metodologie de dezvoltare a programelor. La internship-ul de vara trecuta se programa dupa ureche; nu e de mirare ca am vazut la Open Agile manageri de la Freescale. La scoala, ce sa zic…programez astfel incat sa tema sa treaca testele de calitate(daca e cazul)…dureaza prea mult sa-mi fac o arhitectura si/sau sa scriu codul misto; de metodologii nici nu se pune problema – temele nu sunt atat de complicate incat e nevoie de release la 2 saptamani, de fapt e deadline si dezavantajul e ca nu mai poti schimba nimic in codul temei – de fapt poti, dar nu va mai conta la nota pe care o vei primi.

Pe scurt, am stat majoritatea timpului la Open Agile si am invatat despre metodologii de dezvoltare a programelor, in particular agile development, extreme programming, pair programming, test driven development, feature driven development si altele. Lucrurile acestea se preteaza pe proiectele de dimensiune mica/medie cu o echipa omogena si locala; si nu prea se invata la scoala .

Criza financiara. Criza de valori ?

Salut, nu am mai scris de ceva vreme pe blog si imi doresc sa revin printr-un articol, sper ca interesant, cu o tema actuala. Ca doar na, peste tot se vorbeste de criza economica….

Nu am niste date reale, dar am in vedere niste principii de baza ale economiei; imi expun doar o parere si imi place sa fiu contrazis. In economie o firma urmareste maximizarea profitului, mijloacele trebuie sa fie doar legale dpdv juridic, nu si moral; lipsa unor produse este un lucru bun. Cum adica lipsa unor anumite produse e un lucru bun ? Pai simplu, profitul maxim nu implica cantitate mare de produse vandute si valoarea unui produs este mai mare cu cat este mai rar. Sunt destul de multe cazuri in care oamenii prefera sa arunce graul in mare sau laptele pe camp, doar sa nu scada pretul.

Ok, dar lucrurile astea nu prea au de a face cu criza; cam asa si e. Dar vroiam sa pregatesc urmatoarea afirmatie: daca pe piata sunt X bani si produse de X+Y (asta dupa calculele vanzatorilor) atunci, la echilibru, Y->0 si deci pe piata sunt bunuri de valoarea X. Ce fac firmele sa lase impresia ca produsele lor valoreaza, de fapt, X+Y ? Ai ghicit, ofera mijloace de finantare: credite, imprumuturi in 24h etc. Deci ei pun pe piata inca Y bani pentru ca oamenii sa cumpere produsele la pretul dorit de ei: X+Y. Au banii astia acoperire sau e doar o crestere artificiala ? Hm…Sau n-am inteles eu bine sistemul ? Bun, deci se introduc, oarecum artificial, niste bani in buzunarul unui client; acesti bani se vor consuma, deci va creste cererea. Dupa cum stim, cererea creeaza oferta si deci producatorii vor extinde liniile de productie. Asa si ce-i rau ? S-a ajuns la situatia in care sunt mult prea multe masini, cererea a fost prea mare (datorita creditelor) si industria auto a crescut foarte mult. Intr-un final, dupa ce cantitatea de bani, cu sau fara acoperire reala, a devenit comparabila cu cantitatea de bani reali atunci sistemul a inceput inceput sa se clatine. Rezultatul: industria auto cica se prabuseste. De fapt, se contracta conform cererii. S-a produs prea mult in trecut, acum traim de pe urma profitului de atunci. As compara situatia aceasta cu: muncesc mult azi/maine si poimaine ma relaxez; problema e ca banii nu prea stau la muncitori, ci la patroni, deci afirmatia e valabila pentru upper-management.

Ca sa lamuresc o chestiune: creditul nu este ceva rau, dar creditul de consum ar trebui evitat – exista si exceptii, evident. Mie mi se pare ca lumea nu intelege cum se invarte pamantul si au impresia ca daca iau acum un credit le va fi mai bine; nimic mai fals, creditul este un produs, deci e ceva consumat. Prin consum nu poti s-o duci mai bine, trebuie sa si produci ceva. Problema tarilor de 2 lei, adica alde rRomania, este in industrie; nu au industrie stabila, daca se supara o multinationala si pleaca mai la Est atunci toata aripa respectiva a picat. Si sa nu uitam ce fac multinationalele aici, cumva chestii smechere ? Ha-ha, evident ca nu, doar romanii este multi si prosti. Tot am impresia ca romanii se simt discriminati: eu castig in tara 500 de euro/luna, iar un american 5000; cum se poate una ca asta ? Lasand la o parte eternele argumente de tipul diferenta de preturi, eu cred ca e vorba de productivitate si natura muncii. Vorbind strict de domeniu meu (Computer Science & Engineering), cred ca arhitecturile si chestiile durabile/grele/complicate nu se fac in Romania ci prin State/afara. Si e normal sa platesti un Software Architect din State cu 150.000$/an, iar in Romania un programator cu 7000$/an; arhitectura aia e mai importanta decat munca, deseori oribila , a unei trupe de programatori romani. Nu ma refer la software de uz general si dificultate medie; ma refer la chestiile cele mai complicate. Evident ca si in Romania se fac ERP-uri, dar n-am auzit sa se faca IDE-uri din top3 sau framework-uri de nivelul .NET-ului.

Oho, deja m-am plictisit si eu scriind atatea aberatii. Sa fiu mai scurt, problema e ca valorile s-au schimbat si mass media poate oricand impune un nou model de om de succes. Pana acum ceva vreme a fost Becali, om pe care il si respect desi multi zic ca e un prost facut gramada; nu stiu daca e prost sau nu, dar stiu ca a mai greu sa fii Becali decat sa fii ce sunt eu sau tu . Maine cine stie….Si tocmai sistemul asta de valori influenteaza piata; adica acum se cere ceva pentru ca e la moda ceva, maine se va cere altceva si tot asa.

Motivele pentru care s-a ajuns la criza sunt: gradul ridicat de volatilitate a valorii banilor, produsul in sine nu conteaza ci doar imaginea lui, supraconsum – toata lumea isi lua masina pe credit – si retelele de distributie. Trebuia sa ma leg si de ele, nu? S-a ajuns intr-o situatie in care costul producerii unei masini era muuuult mai mic decat costul distributiei automobilului. Eu ma gandesc practic, e mai greu sa faci o masina decat s-o plimbi de colo-n colo, pentru ca fabricarea presupune niste cunostinte avansate de inginerie (nu detaliez ca nici eu nu stiu); si totusi plateai cea mai mare parte din pretul unui produs (nu neaparat autovehicul) pe adusul la scara blocului. hm……..