Limbaje de programare și tipuri de femei

Acest post este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Apreciez eventualele intervenții la subiect. De asemenea, vrea să spun că nu sunt fluent în toate limbajele enunțate și că doar mă pot descurca în aceste limbaje. Ideea de a scrie mi-a venit în timpul unei conferințe despre care voi scrie într-un post viitor.

Vreau să precizez următorele lucruri: dificultatea problemelor rezolvate nu ține de limbajul de programare. Astfel, poți face chestii super avansate într-un limbaj foarte simplu și vice-versa; în zilele noastre, o femeie este tradițională dacă are drepturi de educație egale cu cele ale bărbaților și, crede în căsătorie și nu e de acord cu concubinajul .

Dacă veți căuta pe google veți găsi diverse legături interesante, dar ce voi scrie eu nu e plagiat de undeva; s-ar putea să apară unele asemănări.

Enjoy!

E sâmbătă seara și, ca orice om normal, ies în club. Să vă povestesc peste ce femei am dat și cu care am rămas .

La intrare văd o gagică super interesantă și închisă. O întreb ce face și nu-mi răspunde. Îmi dau seama că se lasă greu, dar atunci când se lasă face ce vreau eu. Așa am aflat c-o cheamă Haskell .

M-au trecut toate apele când am discutat cu domnișoara de mai sus, chiar m-a făcut să mă simt prost; dar, am scăpat de ea și am dat de o domnișoara comună și cochetă. Mă uit puțin la ea și văd că este curtată de foarte mulți bărbați; tot meditând asupra caracterului ei, că doar na, ce fată cuminte flirtează cu așa mulți bărbați, ajunge în fața mea și mă abordează: “Bună, eu mă numesc Java, vrei să dansăm?”.

Mi-a plăcut dansul, fata era chiar profesionistă, dar mi-a atras atenția o altă domnișoară de pe ringul de dans. Am reușit s-o întreb: dansezi super tare, cum de reușești? Nu mai țin minte exact ce mi-a spus, dar am dedus că este o feministă convinsă, din generația McDonald’s și care consideră casătoria “demodată”. O cheamă Ruby și am dedus că trăiește în concubinaj cu Rails. Eu încă sper să se comită Rails-ul în mainline-ul de Ruby și astfel cele două suflete să fie pereche și în fața lui Dumnezeu.

Chiar m-a speriat gagica de mai sus și am devenit frustrat. O rază de lumină vine de la o masă retrasă; daaa, e ea, fata visurilor mele, o trandiționalistă convinsă fără vreun bărbat în preajma ei. Văd că este puțin tristă și o abordez: “vrei să dansezi ?”. La care ea îmi răspunde: după ce mă căsătoresc cu tine. Uau, super tare, cum te cheamă? C. Acum pe bune, C-ul trebuie să se mărite cu o bibliotecă înainte să fie util societății; e chiar aiurea să tot scrii de la 0.

Am revenit la sentimente mai bune, dar parcă în club vreau să mă distrez. Așa că încep vânătoarea de “piese”. Ce credeți că apare în fața ochilor ? O blondă apetisantă, care dă bine pe CV-ul oricarui “gigolo Italiono 500$” (dacă nu știi de sintagma asta, înseamnă că n-ai văzut cocalari pe stradă sau poze cu ei pe net: terminati.net || cocalari.ro). O întreb cum se distrează și începe să-mi explice ceva; nu înțeleg nimic din ce vorbește, mai nimeni nu o înțelege, și mă tot gândesc cum să continui relația cu ea. Îmi amintesc de C++ și că un program scris în el, la rulare/compilare, face multe chestii: operatorii supraîncărcați se relaxează (inlining), șabloanele generează tone de cod etc. Știu că blondina răspunde clar la întrebări cu răspuns simplu și îndrăznesc: “Te cheamă C++?”. Răspunsul ei este: DA!.

Aoleo, m-a înnebunit “piesa asta” și e cam târziu; după o noapte în club chiar nu agăț și eu nimic ? Plec așa acasă cu mâna goală ? Mă întâlnesc cu un prieten cuplat și discutăm puțin despre viață; după care mă întreabă: “bă tu nu miști nimic în noaptea asta?”. “Nu frățioare, n-am găsit și eu o fată….”. “Păi hai că-ți fac eu legătura cu o fată, folosită de toți să-și facă <<treaba>>”. Mi-o arată și cred că e chiar draguță; are garbage collector și verifică tipurile la runtime. Faza nașpa e c-o înjură toți (să nu zic că-și bagă ceva în ea ) când ține cont de alinierea codului. “Eu sunt Sana, tu?”. “Python, încântată”. Eu am folosit python să leg module dintr-o aplicație și cred că matroana (peștele feminin) e C++/Java.

Mie-mi plac femeile interesante, închise și tradiționale; nu îmi plac feministele. Îmi place C și Haskell/Scheme/whatever și nu-mi place Java . Ție ce tip de femeie îti place ?

E chiar gay/troll postul ?

Voi ce tipuri de femei mai știți ?

Câteva linkuri utile:

http://blog.aegisub.net/2008/12/if-programming-languages-were-religions.html

http://amix.dk/blog/viewEntry/152

Din campania nu fi prost

Toți ați văzut reclamele celor de la Microsoft (M$) cu “fii deștept” și Gigi care-ți instalează wingoz-ul acasă. Am citit cele 10 motive pentru care merită upgrade-ul la Windows 7 și m-am amuzat teribil. Motivele sunt penale și multe se regăsesc în Ubuntu de prin versiunea 6.10; spre exemplu, network manager-ul intuitiv pentru wireless…ha ha ha.

Oamenii nu prea cunosc alternativele și se mulțumesc cu ce li se dă mură-n gură. Eu am făcut upgrade-ul la Ubuntu 9.10 deși era în beta și pot zice că-i chiar mișto. Are niște bug-uri (aplicațiile Mozilla, xulrunner & firefox & co, s-au upgradat de 3 ori in 2 zile) și unele probleme de compatibilitate, dar se rezolvă cu un ln -s pe libstdc++.6.so în libstdc++.5.so. Windows nu mai e sistemul meu de bază de acum 3 ani și de vreo 6 luni am renunțat complet la el; nu mă mai joc pe calculator.

Așa că, dacă nu ești un gamer, de ce să nu încerci alternativa la Windows ? E gratis și vine cu alte utilitare office destul de ok. Adică ce, nu știe și OpenOffce să-ți facă un text bold/italic sau un amărât de tabel ?

Ah dar stai, că noi suntem români și avem prea mulți bani. 100 de milioane de euro dă statul român pe închirieri de licențe Windows; că doar funcționarii publici nu pot da click-uri într-un Open Office, vor neapărat M$ Office pentru că sună mai cool. Țări ca Germania și Austria au trecut administrația pe free software și economisesc foarte mulți bani. Noi de ce nu facem asta ? Am răspuns în prima frază din acest alineat.

Până una alta, observ că popularitatea GNU/Linux-ului a crescut în ultima perioadă și foarte mulți au auzit, dacă nu și încercat, Ubuntu. Foarte multe firme folosesc free software intern și unele fac bani din programe libere.

Morala ? “Nu fi prost” și informează-te despre alternative.

L.E. Sunt analfabet și nu am știut că “fi” se scrie cu un singur “i” cand e folosit la negație.

2012+

Am văzut reclama unui film, numit 2012, despre sfârșitul lumii și m-am decis să comentez puțin pe marginea acestui subiect. Cred că o să fie la cinema săptămânile următoare, poate o să-l și văd.

Pe scurt, filmul prezinta sfârșitul lumii ca fiind o catastrofă naturală și care va fi în 2012. Argumentele sunt schimbarea climei, calendaru mayașilor și alte. Căutați pe net după 2012, calendarul mayașilor, schimbarea climei și veți găsi mai multe informații; mi se par irelevante pentru ce vreau să spun în continuare.

După părerea mea, sfârșitul lumii nu are forma prezentată: catastrofă naturală care duce la dispariția speciei umane. Sfârșitul lumii începe atunci când oamenii nu găsesc un sens al vieții(eu nu-l știu), cănd e fain să păcătuiești(ajungi să te mândrești cu fără-de-legile tale), când sistemul de valori e bazat pe entități volatile(exemplu: banii). Eu cred că lumea se va sfârși când convergerea către mașina (lui Marx)? va fi ireversibilă.

Facem parte dintr-un sistem. Acum, eu sunt consumator, mâine voi fi producător. De fapt, nu știu dacă vreau sa intru adânc în sistem; următorii ani sunt decisivi pentru viitorul meu: intru sau nu în sistem ? dacă nu intru, ce fac ? Sunt solitar și cred că pot supraviețui în afara sistemului.

Voi citi un articol despre sistem. În acest moment, cred că sistemul este controlat – nu a scăpat de sub control – și că are o inerție foarte mare. Nici măcar conducătorii nu pot să-i schimbe traiectoria prea ușor, dar cred ca încă o pot face. După ce citesc articolul, revin cu un nou post pe blog.

Pentru amuzament: sfârșitul lumii este prevestit de femeile care vor arăta mai bine îmbrăcate decât dezbracate complet .

Trăiască sistemul !

Later Edit Teoria cu catastrofa naturală s-a popularizat și prin alte căi: media, conferințe etc. Să nu aveți impresia că iau de bune ideile unui film. Îl parafrazez pe Iorga: filmul “fu ocazia, nu motivul” pentru care am scris aceste lucruri.

Sprint failed

Imi place sa programez si n-o fac pentru bani; eu vad in scrierea unor chestii interesante altceva decat o sursa de venit pentru a-mi plati facturile. Ca si metodologie de dezvoltare, imi place mult felul in care se desfasoara lucrurile in SCRUM; aici exista notiunea de sprint (in general, interval de timp de aproximativ 4 saptamani). Daca nu reusesti sa faci ce ti-ai propus intr-un sprint atunci se declara sprint failed. Eu mi-am propus sa fac ceva intr-un sprint de 2 luni (vacanta de vara), n-am reusit sa ajung unde am vrut (nu fizic) si pot declara sprint failed.

Cauze ?
Incapacitatea de a mă regăsi. Inerția în cazul unui ego puternic este mare; lucrurile se mișcă greu și schimbările se fac lent. E destul de greu de acceptat realitatea.

Consecinte ?
Nu știu dacă există, poate o să-mi scriu mai rar pe blog.

Deci, hai să trec de la scris pe blog la fapte concrete; nu de alta, dar timpul trece și în curând îmi va cânta popa. Am uitat, “tre’ să vă spun / să nu plătiți preotul să zică c-am fost un om bun”.

Despre școala românească și nu numai.

În acest post imi exprim părerea despre sistemul nostru de învățământ și sistemele conexe. Sunt încă student și eventualele critici aș vrea să nu fie desființate folosind argumente de genul: termină-ți facultatea și dup-aia vorbește.

La tot ce spun există și excepții; excepții care confirmă regula și care merită felicitări pentru tot ce-au făcut.

Tot se vehiculează prin presă că avem un sistem învechit și, prin urmare, mulți studenți se angajează din timpul facultății. Se uită că totul este un circuit închis care funcționează după cerere și ofertă. Mai precis, industria din Romănia (există?!) nu face mare brânză și, logic, n-are nevoie de persoane care să-și fi făcut facultatea ca lumea.

Mai concis, cererea reflectă complexitatea lucrurilor studiate la facultate, iar oferta complexitatea lucrurilor care se fac în industrie. Trebuie să existe un echilibru între cerere și ofertă. Dacă la școală se fac lucruri simple, atunci și în industrie se vor face lucruri simple; afirmația este valabilă și în sens opus. Ceea ce se și întâmplă, de fapt.

Ok, să nu generalizez; nu știu situația altor industrii decât IT-ul. Nu am foarte multă experiență, dar, din ce-am văzut și am vorbit cu diverse persoane, în rRomania nu prea se fac chestii prea avansate. Da, se poate trăi bine; dar, scopul o fi un trai decent? Dacă poți face lucruri mai șmechere, atunci de ce n-o faci? Programatorii știu că cele mai tari framework-uri/aplicații se fac prin afară…singurul produs românesc de succes pe care-l știu este BitDefender, dar nu se poate compara cu alte produse, nu din aceeași categorie, făcute de alții din afară.

Later edit: am uitat să spun clar că, pe lângă firme mari românești din IT, există și startup-uri românești de succes; firma la care lucrez a avut acest statut .

Am lucrat ( de fapt, încă lucrez ) la două firme americane de software bine/foarte bine cotate. Cei din state fac chestiile cele mai grele/complicate/sofisticate/interesante. Chiar au fost colegi care mi-a zis chestia asta; n-am doar intuit-o eu. Pai și atunci vine întrebarea: e școala romănească proastă ? Eu aș zice ca reflectă situația industriei, ambele fiind la un nivel destul de scăzut.

Și vom avea noi o școală ca lumea vreodată ? Eu sunt sceptic, având în vedere banii/energia care circulă pe la noi și faptul că suntem considerați India Europei. Deci, vin în rRomânia pentru că este ieftin, nu pentru că-s profesioniști buni. Atunci cum poți avea un învățământ de calitate, cu bani puțini și care să scoată absolvenți, rezolvitori de probleme deschise din matematică. Bun, scoatem super absolvenți și ce facem cu ei ? Îi punem sa facă outsourcing ? Ha ha….

Foarte mulți se plâng că se face teorie și că practica ne omoară. Eu n-am avut absolut nicio problemă în a lucra într-un mediu diferit de cel universitar și cred că problema in IT este că se face prea multă practică. Mulți studenți spun că la facultate fac Java și C#; excelent, e cel mai bun drum spre outsource problems solving. Bazele teoretice sunt aproape inexistente, prea puțin știu câte ceva despre lucruri independete de limbaj: algoritmi netriviali, OOP fără moștenire și polimorfism, programare funcțională; algoritmi poți implementa în orice limbaj, cum și design patterns poți folosi și in C chior.

Eu nu cred că MySpace sau hi5 a fost scris doar cu noțiuni de Java (ipotetic vorbind, nu știu ce folosesc ei in backend). Au fost necesare cunoștințe de matematică, algoritmică, data mining etc. Chestii teoretice deci…pai hai să le facem și noi mai bine; poate următorul startup de renume va fi făcut de un român.

O altă problemă ridicată de lume este legată de faptul că se fac atât de multe chestii încât ești specialist în nimic. Eu cred că problema asta e o aberație având în vedere ca oamenii din vârful piramidei nu sunt specializați în ceva anume, sau cel puțin au cunoștințe diverse. Dacă vrei să dai la sapă, atunci specializează-te pe asta; dacă vrei să faci schimbi idei, nu trebuie doar să le ai, mai trebuie să știi să interacționezi cu alte persoane.

Am făcut multe materii inutile din punctul meu de vedere, dar nu prea se poate altfel: sunt oameni cărora le-a folosit ce s-a predat și există constrângerea banilor; un sistem bazat pe alegerea materiilor, asemănător cu cel din state, costă . Ah, și acolo trebuie neapărat să iți alegi niște cursuri complementare.

Soluția pe care o văd eu, și care nu contează, se bazează pe conceptul de competiție. Aș vrea să văd mai multe competiții, de tot felul, în/între licee. Aș vrea să am ocazia să merg ore de matematică ținute de profesori de la alte clase/licee. Competițiile nu trebuie să fie comparabile cu olimpiadele; de fapt, pot fi numite olimpiadele la care participă toți. Știu că totul costă bani și mă gândesc să se facă concursuri în colaborare cu firme de industrie, proiectele fiind win-win școală – industrie; firmele pot face ceva bani din prototipurile elevilor.

Pe scurt, școala este “echivalentă” cu industria și creșterea doar a unei entităti nu este consistentă. Părerea mea este că nivelul ar putea crește dacă am introduce termenul de competiție in sistemul de învățământ și dacă simbioza școala-industrie și-ar face planurile pe termen lung, nu cum se face acum: profit maxim in acest trimestru.

Un nou început

M-am gândit să scriu o carte (un fel de jurnal) și, chiar mai simplu, o melodie plină de smecherie.

Scurtă prezentare:

Sunt șmecher și sunt bazat
Eu pe toți i-am înfundat
Doctorand în șmecherie
Unic în întreaga Românie

Dușmanii cred că-s olog
De fapt, eu scriu pe blog
(prostii, ce credeai că scriu ?)
Și oricât ei ar vrea
N-ajung la valoarea mea

Eu am un mare tupeu
Chiar de n-am BMW sau ML-eu
Țin dușmanii toți în zale
Și-i caftesc prin spitale

Cu Rothschild și cu Morgan
Am făcut bani an de an
De la Rockefeller stiu ce-i ăla monopol
Rothschild are grijă să n-ajung la Interpol

Ce să zic, sunt super bine
Pe dușmanii mei nu-i ține
Acum cu criza financiară
Toți dușmanii or să moară

O povestioară:

M-am distrat in Bamboo
Că-s smecher numarul unu
Si-mi place sa vad la fete fundu
(nah ca nu-s gay, precum a zis un cititor al blogului )

Mă simțeam bine si distrat
Nici n-am bagat de seama cum
Dușmanii m-au înconjurat
Și mi-au zis: tu vii cu noi acum

Pentru ca m-au enervat
Eu pe toti i-au upper-cut-at
O lectie de bataie le-am predat
Si pe toate fetele din club le-am fermecat

In cele ce-au urmat
cu 3 gacici m-am distrat
si m-am imbatat
pana am cazut lat
(pe banii lor, evident )

Acasă am ajuns
Si la laptop m-am pus
Am deschide Eclipse-ul
si am vazut Clips-ul
Bleah, Haskell e cel mai tare
Dar e dimineata in care
Trebuie sa fiu un robot
Si ce limbaj aleg oare ?
(Java [0])
Pac pac uite-asa de la sine
Mia de linii vinee
Si-ntr-un final
A iesit un program vandal
Ce sa fac, dar ce sa fac
Daca lui hi5 ii pun capac
Clustere de la Google si Amazon
Ma fac sa ma simt un Don
(Juan, clar )
Nu stau mult si-l execut
………………………………
M-am culcat și când m-am trezit
Server-ul de hi5 era bușit
(weeepa)

Poate mă găsește Dan Bursuc (numele este îngroșat pentru ca asta e culoarea pielii lui) și mă lansează pe piața manelelor .

[0] N-am nimic cu Java ca si limbaj; problema e legata de oameni; cel mai mult cod naspa scris era Java .

Omul superior; o prostie

Inițial vroiam să scriu sec: o altă utopie, însă mi-am adus aminte de anumite lucruri și, brusc, am devenit acid. Post-ul se referă, în special, la oamenii din vârful piramidei.

Ce reprezintă omul superior ? Un om și atât, nimic in plus, nimic în minus. Pentru alții reprezintă oameni cu diverse calități: capacitate intelectuală deosebită, spirit filozofic dezvoltat, etc. De fapt, acești oameni care au investit foarte multă energie într-o direcție și, într-un final, au ajuns la nivelul la care e greu să te suporți; așa că, hai să ne declarăm oameni superiori.

Mie mi se pare că foarte mulți nu se mai suportă, mai pe romanește, suferă de smecherie. Unii suferă degeaba, iar alții suferă pe bună dreptate si despre cei din urmă scriu acum; prima categorie trebuie pur și simplu ignorată. Eu cred că ajungi la un anumit nivel, pe verticală, investind energie. Alții, considerați inferiori, nu investesc energia pe verticală ci pe orizontală, dar este vorba de aceeași energie.

Investiția pe verticală este investiția masivă făcută doar într-un domeniu; să zicem școala, familia etc; investiția pe orizontală se face în mai multe domenii, fără o intensitate considerabilă.

Găsirea unei rase umane superioare, deși nu există, i-a fascinat pe mulți. Hitler știm ce vroia să facă; la fel și Ceaușescu. Ideea, decretul din 1967, lui Ceașcă n-a fost rea, dar era o prostie ce vroia el să facă.

Acum, ceva mai de actualitate. Rothschild & co se cred și ei oameni superiori. Spre deosebire de cei de mai sus, e foarte probabil ca ăștia de acum să reușească pentru că lucruri au o altă culoare. Ceașcă a impus decretul, pe când la Rothschild oamenii vin de “bună voie” ; în plus planul are o vechime de aproape 100 de ani.

Am mai spus și-n alte post-uri că lucrurile trebuie să evolueze in mod natural, nu să impună cineva un sistem de orice fel. Cam atât despre acest subiect….

Pace si razboi. Plictiseala si adrenalina.

“Can’t read my, can’t read my
You can’ read my poker face”
M-am inspirat dintr-o melodie foarte cunoscuta, pentru ca am observat ca nu prea stiu sa ma fac inteles sau lumea nu intelege la ce ma refer; de fapt, nici nu vreau, vreau sa vorbesc criptat ( nu cu RSA ). Incerc sa nu discut despre spray-uri si apoi sa zic ca ma refeream la volatilitate; a sentimentelor sau a mai stiu eu ce.

In general, imi place sa dau eu sensuri cuvintelor, nu sa le folosesc asa cum sunt explicate in DEX. Din principiu, nu vreau sa-mi expun ideile intr-un mod explicit; dar dau suficiente hint-uri incat “doritorii” sa ajunga la idee. Post-ul contine doua parti care definesc, in viziunea mea, razboiul.

Primul razboi este cel interior; vara asta mi-am propus sa ma regasesc si, spre binele meu, sper sa reusesc. Da, e o lovitura de stat . Imi place sa fiu sub o tensiune interioara si cred ca, in prima jumatate a secolului trecut, aceasta a avut valori maxime. Singura problema e ca, de fapt, n-am mai fost sub tensiune interioara de cand au divortat parintii mei.

Al doilea razboi e putin mai complicat si mai subtil. Nu vreau sa deduceti ca stau sa ma plang pe blog; nu ma victimizez si nici nu ma simt slab, dar nu sunt nici puternic. Pe scurt, ma refer la partea materiala (zona financiara etc.); nu a fost roz niciodata si e destul de greu sa te descurci cu bani foarte putini. Dar, imi place; nu e doar o lupta, sunt mai multe si eu numesc acest ansamblu razboi.

Nu-mi place sa iau nimic de-a gata; cred ca m-am luptat pentru fiecare lucru pe care-l am. Sunt individualist, precum natiunile implicate in razboaie – pe toti ii intereseaza propria bunastare; am mai multe din trasaturile unei tari implicate intr-un razboi. Poate ar fi fost mai misto sa fi trait intr-un orfelinat .

In liceu si in primul an de facultate m-am jucat Dota. Nu pot sa zic ca-mi placea jocul in sine, ci, mai degraba, competitia; imi placea sa inving adversarii ( aka Triple KILL!!! cu Holy Shit ). Din acelasi motiv ma jucam si Warcraft 3; vroiam sa snopesc in bataie adversarii, care-mi erau si colegi, de cele mai multe ori. De fapt, mai toate jocurile, cu care am pierdut vremea, implicau competiei; Red-Alert si Counter Strike sunt alte example. Evident, nu castigam de fiecare data; nu neaparat castigam in mod general; dar si castigam .

In al doilea razboi mondial as fi vrut sa ma lupt in armata rosie. In afara unui imn formidabil, eu cred ca am o parte din trasaturile soldatilor rusi; pana si mama mi-a zis ca-s badaran…..Gandul ca as fi un lunetist infiltrat in ruinele de la periferia Stalingradului imi da niste fiori…:)…Asta da adrenalina :p.

In final, eu cred ca viata mea seamana cu un razboi in miniatura, desi din ultimii 6-7 ani este pace . Probabil tanjesc dupa vremuri mai grele .

Nietzsche s-a născut prea devreme; eu m-am născut prea târziu

Înainte de toate, vreau să spun urmatoarele:

- a NU se intelege că incerc să fac o comparație între un nihilist si un pârlit
- am ales Nietzsche pentru că, în liceu, o susținătoare a acestui filozof a zis că-s prost; cel puțin prin atitudine, deși țin minte că mi-a zis-o verde-n față;
- singura carte de Nietzsche pe care am citit-o, in proporție de 50%, este “The Antichrist” si care mi s-a părut o mare prostie; nu, nu e vorba de capacitatea de înțelegere a unor concepte…dacă am înțeles schemele de la EEA/ED atunci pot ințelege orice (glumesc)
- mi se pare cam plictisitoare viața din ziua de azi
- mi-aș fi dorit să fi trait în timpul razboaielor, dacă erau mondiale cu atat mai bine; era mai palpitant atunci . Știu că unii vor zice: și acum sunt războaie, dar sunt de natură economică; de acord, dar mi se pare mai mișto să tragi cu un tun decât să dai un tun .

Nu-mi plac oamenii din ziua de azi; mă refer la modul general, evident, sunt și excepții . Nu-mi place stilul de viata “modern”. Nu-mi place spiritul de turmă si impunerea unor idei: tre’ să faci si tu acel ceva facut de toată lumea.

Nu trebuie să fii absolvent de Litere să îți dai seama că Nietzsche s-ar fi simțit excelent în vremurile noastre. Dacă s-ar fi născut acum ar mai fi rămas in vreo istorie ? Eu cred ca nu.

Și acum că m-am nascut când nu trebuie, ce să fac? Îmi place să vorbesc despre cum cred eu că vor evolua lucrurile. Cred in teoria conspirației și mai cred că teoria are o puternică legatură cu “ateizarea” lumii. Dar, ca și orice problemă, trebuie sa aibă o solutie, chiar si exponentială . Well, ar putea avea insă e in natura umană să nu fie aplicabilă. Of, câtă plictiseală…

Spun lucruri pe care multi nu le-ar spune si atrag diverse antipatii. Cel mai amuzant comentariu jignitor spunea ca-s homosexual. Se pare ca prostiile pe care le scriu au ajuns si la urechile cui trebuie. Nu sunt homosexual, uneori putin misogin – desi stiu fete mult mai destepte decat mine; spre deosebire de miscarea feminista care pune semnul egal intre femei si barbati, eu pun echivalenta intre drepturi si nu semnul egal (pentru cei ce stiu Java e diferenta intre = si equals() ). Stiu ca multi au vrut sa ma injure insa au renuntat, dintr-un motiv sau altul; sunt curios care ar fi.

Si totusi informatia joaca un rol atat de important in vremurile astea….Maximizarea profitului calca pe cadavre; se arunca graul in mare, laptele se varsa pe camp, numai sa nu scada pretul. Mai e si criza asta economica care, de fapt, ii aduce cu picioarele pe pamant pe multi. Nu stiu. Nu-mi place…

In final, vreau sa spun ca mi se pare o prostie notiunea de cariera, specifica vremurilor noastre. Mi se pare ca toata lumea alearga dupa “cariera”, cand, de fapt, alte lucruri sunt mai importante . Ce n-as da plictiseala de acum pe adrenalina soldatilor ce asediau Stalingradul . Desi nu stiu rusa, mi se pare foarte tare imnul sovieticilor.

Crede si nu cerceta. Cerceteaza si crede.

Tot aud oameni zicand ca fraza “crede si nu cerceta” e o aberatie si, fara sa se gandeasca, se grabesc sa declare: religia este doar o forma de manipulare a maselor.

Mie mi se pare ca lumea a inceput sa-L urasca pe Dzeu; nu doar sa-l nege precum ateii. Acum ceva vreme m-am infuriat cand, intr-o alimentara, o vanzatoare ii explica unei batrane ca e o prostie sa dai de pomana. Explicatia era simpla: “tu cand mananci? pe lumea asta sau pe cealalta?”; initial am bufnit in ras, dar vazand ca vanzatoarea insista am intervenit. Vizibil iritat de atitudinea ei, i-am explicat ca asemenea discutii nu se fac intr-o alimentara si totul a revenit la “normal”. Nu stiu, chiar nu inteleg ….

Referitor la parerea mea, am cercetat si cred; stim ca fara nimic nu are sens; desi, am tot zis, NU sunt un bun credincios. Simt ca lumea “evolueaza” in directia descrisa in Apocalipsa – descrierea o stiu dintr-un rezumat, n-am citit Biblia . O sa dezvolt aceasta idee in urmatorul post.

Am scris acest post pentru ca-mi place cum suna titlul.